Calatoria cu trenul....

Acum ceva timp am citit o carte in care viata a fost comparata cu o calatorie de tren....urcam si coboram des...exista accidente,surprize placute la unele statii si tristete la altele.Atunci cand ne nastem si urcam in tren,intalnim oameni despre care credem ca ne vor insoti pe tot parculrsul calatoriei noastre: parintii nostrii...din pacate adevraul esre altfel...ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor ,fara prietenia si compania lor...E drept ca in tren intalnim alte persoane care vor ocupa un loc important in calatoria noastra ,acestea sunt fratii nostrii,prietenii nostrii si acei oameni minunati pe care ii iubim...Unele dintre aceste persoane care urca in tren,privesc calatoria la o plimbare scurta,altii din pacate gasesc numai tristete pe parcursul calatoriei...si mai exista si altii in tren care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el...unii lasa in urma llor,atunci cand coboara un dor vesnic...altii urca si coboara si noi abia i-am observat...Ne mira faptul ca unii pasageri pe care ii iubim cel mai mult se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre ....bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim in vagonul lor...din pacate uneori nu ne putem aseza langa ei deoarece locul de langa ei este deja ocupat ...dar nu se intampla nimic,asa este calatoria:plina de surprize si provocari,vise,fantezii,sperante si despartiri...dar fara intoarcere ,deci trebuie sa facem calatoria in felul cel mai bun posibil,sa incercam sa iesim la capat cu cei ce calatoresc impreuna cu noi si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei,sa ne aducem aminte ca in oricare etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa existe si care probabil are nevoie de intelegerea noastra .Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga ...Misterul cel mai mare al calatoriei este ca nu stim cand vom cobori definitiv din tren si nici cand vor cobori cei care calatoresc alaturi de noi...Cu totii vom fi cuprinsi de duiosiei cand vom cobori din tren...Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei va fi dureroasa ...Va fi trist sa-i lasam singuri pe cei dragi noua,dar trebuie sa avem speranta ca odata va veni gara gara centrala si o sa-i vedem pe toti sosind cu bagaje pe care nu le-am avut atunci cand au urcat in tren ... Ceea ce ne va face fericiti este gandul ca si noi am avut partea noastra in sporirea bagajelor lor si in cersterea valorii acestora....Dragi prieteni noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa putem spune ca a meritat osteneala ...sa incercam sa lasam dupa noi,cand coboram ,un loc gol cara lasa dor si amintiri frumoase celor care calatoresc mai departe ...celor care sunt parte a trenului meu le doresc CALATORIE PLACUTA !
Poate ca niciodata nu am vazut lucrurile asa,nu am acordat atata importanta unor"detalii nesemnificative poate... " fiindca avem un ritm de viata alert,suntem stresati..uitam sa ne bucuram de viata,de persoanele dragi care ne sunt alaturi si care, din pacate nu le vom avea pentru totdeauna ...Ar trebui sa invatam sa spunem "IMI PARE RAU" atunci cand simtim ca am ranit pe cineva,sa spunem "MULTUMESC" atunci cand ne-a fost intinsa o mana de ajutor si mai ales sa nu uitam sa spunem "TE IUBESC" atunci cand simtim acest minunat sentiment ,sa spunem persoanelor dragi cat de importante sunt pentru noi si cat de mult le apreciem pentru tot ceea ce fac pentru noi !

Despre mine....

 Creativa,incapatanata,ambitioasa,sensibila....defecte sau calitati? ...no comment!
Nemultumita?? daaa!! de cele mai multe ori....Studenta la Jurnalism la Universitatea Hyperion din Bucuresti,21 de ani si inca multe de invatat...nu vreau sa incep sa arunc chiar eu cu pietre in mine...nu de alta sa nu cumva sa ma loveasca una :) sunt o fire vesela,sociabila,dar am si momente in care ma ascund in carapacea mea... ca tot omul:) Imi place sa acumulez cat mai multe informatii din cat mai multe domenii...lasand la o parte mondenitatiile...(de care nu vreau sa discut acum)
  Nu imi place sa vad suferinta in jurul meu,oameni care se plang si se resemneaza si nu au curajul sa lupte sa ajunga cat mai sus....lipsa asta de vointa ma innebuneste...pana nu de mult si mie imi lipsea dar am invatat sa am mai multa incredere in mine si totodata increderea in fortele proprii genereaza si vointa si dorinta de a face ceva...ce mai e de facut..ce se mai poate face ,de cele mai multe ori..nu multe darrrr macar sa raman cu sufletul impacat ca DA AM INCERCAT! Nu sunt perfecta,nici nu vreau ,incerc sa fac totul cat mai bine posibil,foarte important este ca pun suflet in tot ceea ce fac...ma implic total...nu vreau sa traiesc cu regrete...viata e prea scurta sa ma lamentez ,sa regret de ce am facut ...sau de ce nu am facut...am sufletul impacat ca am incercat tot ce s-a putut in momentul respectiv...mai ramane si vb aceea ...Nu a fost sa fie...mai sunt si lucruri care nu depind exclusiv de noi...dar si-o mai face si omul cu mana lui...viata e un cliseu!
Ma tem....dc? De singuratate...este cea mai mare temere a mea...Nu as putea trai fara iubire,e izvorul meu de inspiratie zi de zi...e precum aerul....sunt un raculet sensibil  si iubitor,poate uneori exagerez,sufoc persoana de langa mine,dar nu e niciodata cu intentie:)  si cam atat cu descrierea  ca uneori ce e mult strica:)