luni, 25 iulie 2011

iubirea...

Iubirea este un cutremur cu epicentrul în inimă.

Iubirea este spovedania dintre două suflete.

Singura diferenţă între iubire şi dumnezeu este de diagnostic.

Ajunsesem să fiu gelos pe oglindă.Era atâta de frumoasă încât reflecţia luminii făcea dragoste cu zâmbetul ei.

Apropo de iubire, Romeo şi Julieta ar considera prezentul ca fiind o utopie.

Ar trebui sa fim conştienţi că atunci când vine vorba de iubire, nu putem să uităm decât eventual, sa arhivăm temporar.

Aşteptând după tine Dumnezeu s-a plictisit să mă aştepte la judecata de apoi.Atât de tare te-am iubit.

Căutăm iubirea în cimitire ale memoriei şi fericirea în amintiri pe care la momentul oportun, le-am renegat.

câte anotimpuri trebuie să îmbrace inima mea distanţa dintre noi să încapă într-o bătaie de clopot?

Ce alibi să am înaintea lui Dumnezeu pentru a îmi justifica depărtarea de el, atâta vreme cât iubindu-te, tu erai Dumnezeu?

Cuvintele sunt prea puţine. Dacă am comunica prin bătăile inimii ar fi mai multe de spus.

Dacă iubirea a devenit un emoticon pe messenger, o să îi dau lui Dumnezeu un buzz mâhnit că m-a uitat printre oameni.

Dacă nu te-aş fi iubit necondiţionat poate că inima mea ar fi dispusă să renunţe la tine, fără atât de multe condiţii.

Dacă viaţa este un tren şi moartea un terminal aşa cum spunea Paler, atunci cu siguranţă iubirea este biletul de călătorie.

Există o singură stare de geniu. Aceea în care doi oameni care se iubesc, exprimă prin fiecare gest, echilibrul perfect.

Iubirea este cea mai inaltă formă de artă.

Iubirea este de fapt ceea ce ne poate salva sufletele de neant într-o lume în care neantul este la el acasă.

Iubirea e Dumnezeu în stare amorfă.

Iubirea este imperativul sentimental care certifică faptul că existenţa umană nu este una total iluzorie.

Iubirea este rugăciunea la care Dumnezeu îşi apleacă întodeauna urechea.

Iubirea e senzaţia care dă iluzia că poate să existe o lume mai bună.

iubire: a te sinucide cu entuziasm.

.. în ceea ce mă priveste, să plouă tot anul. Te-am ascuns intre două bătăi de inimă.

Nici un chirurg nu poate explica de ce uneori, fractura creată între doi oameni care se iubesc, e iremediabilă.

Nu de singurătate mă tem.Mi-e frică de ce aş putea face singur în singurătate.Singurătatea în doi în schimb e remarcabilă, sublimă , genială.

O iubire pierdută echivalează cu o religie fără Dumnezeu.

Prin iubire Dumnezeu a încercat traducă pe limba oamenilor absolutul.

miercuri, 29 iunie 2011

INGERI DE LUT - LIVIU FLORIAN JIANU

Nu-mi da cuvinte, Doamne, fara lacrimi -
Nici rugaciune fara plans stingher,
Cu fapte bune, Doamne, ca pe noatini
Sa iti tot mangai ingerii din cer -


Cu fapte bune, ingerii din lume
sa ii imbrac, caci sunt desculti si goi,
sa le dau hrana, slujbe, si altoi
de adapost, din mila Ta, anume -


nu-mi da cuvinte, Doamne, pe ales -
ci fapte bune-n care sa te cante
cei ce nu au nimic, n-au nici cuvinte,
Tu, singurul al Lumii inteles -


Binecuvanta, bunule Parinte...

sâmbătă, 25 iunie 2011

Doi ani de la moartea lui Michael Jackson - circumstanţele în care şi-a găsit sfârşitul megastarul rămân încă necunoscute



Circumstanţele obscure în care a murit Michael Jackson continuă să alimenteze, la doi ani de la dispariţia starului, numeroase teorii referitoare la existenţa unui complot, "bătălii" în justiţie, dar şi o veritabilă industrie care a generat încasări de multe milioane de dolari, relatează AFP.

Fanii vor comemora moartea cântăreţului american, decedat pe 25 iunie 2009, depunând buchete de flori în faţa reşedinţei din Los Angeles în care a locuit artistul.


Cei doi ani care au trecut de la moartea sa nu au reuşit să ridice vălul de mister din jurul dispariţiei cântăreţului, care a declanşat în lumea întreagă o emoţie puternică şi numeroase fantasme.

Mai întâi, pentru că procesul medicului personal al megastarului a acumulat întârzieri destul de importante. După numeroase audieri, procesul care trebuia să aibă loc în luna mai a fost în cele din urmă amânat pentru luna septembrie. Conrad Murray este acuzat de omor involuntar pentru că i-a administrat starului anestezicul propofol, considerat cauza decesului.

Avocaţii lui Murray, aflaţi la originea acestei amânări, vor pleda teza sinuciderii. Medicul american a recunoscut că i-a adminstrat starului acest medicament, însă a precizat că a făcut acest lucru la cererea expresă a cântăreţului, care folosea propofolul pe post de somnifer.

Apărarea pretinde că va prezenta în justiţie dovada faptului că Michael Jackson şi-a injectat singur o doză masivă de propofol, profitând de ieşirea din cameră a medicului său. Unul dintre avocaţii lui Murray a declarat că datoriile uriaşe ale megastarului, estimate la 500 de milioane de dolari, l-ar fi determinat pe Jackson să se sinucidă.

Eroare medicală? Neglijenţă? Sinucidere? La Toya, sora cântăreţului, cunoscută pentru excentricităţile ei, înclină spre ipoteza crimei. Într-o carte publicată în Statele Unite în urmă cu câteva zile, cântăreaţa declară că medicul Murray este "doar un ţap ispăşitor".

"E puţin cam prea facil să punem totul pe seama lui", a declarat La Toya în cadrul campaniei de promovare a cărţii ei, "Starting Over". "Ancheta trebuie să meargă mai departe de cazul medicului Murray. Multe persoane sunt implicate în acest deces. Fratele meu mi-a vorbit despre acest lucru", a adăugat cântăreaţa, cultivând un gust evident pentru enigme.

Indiferent de ceea ce s-a petrecut pe 25 iunie 2009, de la moartea sa, starul american generează venituri colosale, de multe milioane de dolari, prin vânzări de discuri, DVD-uri şi produse derivate.

Administratorii averii lui Michael Jackson, pe care megastarul i-a desemnat el însuşi în testamentul său, au ştiut cum să facă să devină profitabil imperiul cântăreţului, lansând în decembrie 2010 albumul "Michael", primul dintr-o lungă serie postumă, alcătuit pe baza unor înregistrări inedite.

Lansările de produse par să nu se mai termine: un joc video ce poartă marca "Jackson", un spectacol pus în scenă de compania Cirque du Soleil, un parfum, un show permanent programat în curând la Las Vegas şi chiar o nouă expoziţie la Muzeul Madame Tussauds din Hollywood, vernisată în prezenţa lui Jermaine Jackson, unul din fraţii starului.

Imaginea cântăreţului s-a ameliorat la rândul ei considerabil după moartea sa, în parte graţie unui film documentar despre ultimul său turneu, intitulat "This Is It", în care megastarul apare ca un muzician şi dansator extrem de preocupat de arta lui, şi nu ca o un personaj caricatural şi excentric la care a fost redus de excesele şi scandalurile din ultimii săi ani de viaţă.

Michael Jackson a murit pe 25 iunie 2009, la Los Angeles, la vârsta de 50 de ani, în urma unui stop cardiac cauzat de o supradoză de medicamente.

În perioada 1 octombrie 2009 - 1 octombrie 2010, cântăreţul american a generat venituri de 275 de milioane de dolari, ocupând prima poziţie în topul celor mai bogate celebrităţi care nu mai sunt în viaţă, alcătuit anul acesta de revista Forbes.

joi, 23 iunie 2011

Dragostea fata de Dumnezeu si manifestarea ei...

Viaţa creştină se întemeiază pe credinţă, se trăieşte în nădejde şi se manifestă în iubire. În demersul nostru catehetic am vorbit până acum despre credinţă şi nădejde, cu aspectele lor. Iată-ne ajunşi acum la cea de-a treia (şi cea mai mare) virtute teologică: dragostea.

Pentru a dobândi mântuirea şi viaţa veşnică, creştinul, pe lângă credinţă şi nădejde, are nevoie şi de dragoste. Prin credinţă primim adevărurile mântuitoare descoperite de Dumnezeu şi propovăduite de Biserică, prin nădejde aşteptăm făgăduinţele mântuitoare ale lui Dumnezeu iar prin dragoste intrăm în comuniune deplină cu El.

Dumnezeu este iubire
Sfântul Evanghelist Ioan, care a vorbit în cuvintele cele mai frumoase despre iubirea dumnezeiască, fapt pentru care este supranumit Apostolul iubirii, spune că Dumnezeu este iubire (I In.4,16), iar un părinte al Bisericii noastre spunea despre creştinism că este revelaţia iubirii, darul iubirii şi porunca iubirii. Creştinul este acela care L-a descoperit şi Îl cunoaşte pe Dumnezeu ca fiind un Tată iubitor, cel care primeşte toate aspectele vieţii sale cu recunoştinţă ca pe un dar al iubirii dumnezeieşti şi pentru aceasta toată viaţa lui o trăieşte ca răspuns la această iubire dumnezeiască, ca un fiu iubitor. Cel ce iubeşte cunoaşte pe Dumnezeu, iar cel ce răspunde iubirii lui Dumnezeu ţine poruncile Lui. Însuşi Domnul Iisus Hristos a zis: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele” (In.14,15). Respectarea poruncilor lui Dumnezeu este părtăşie de viaţă dumnezeiască. Cu cât Îl cunoaşte omul mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai mult Îl iubeşte. Dumnezeu se uneşte cu omul şi omul cu Dumnezeu prin iubire.

Iubim cât împlinim şi împlinim cât iubim
Măsura dragostei noastre faţă de Dumnezeu este dată nu de afirmaţiile noastre verbale sau mentale, de ceea ce spunem sau gândim în legătură cu cât de mult îl iubim pe Dumnezeu, ci de împlinirea poruncilor Lui. Iubirea de Dumnezeu se manifestă prin ţinerea poruncilor Lui. Cuvântul poruncă pentru omul modern poate părea constrângător şi chiar respingător, însă poruncile ne descoperă frumuseţea vieţii şi existenţa lui Dumnezeu, reprezintă proiecţia vieţii dumnezeieşti pe pământ. Creştinul prin Botez dobândeşte libertatea faţă de stăpânirea răului şi de aceea nu este dator doar să cunoască poruncile lui Dumnezeu, ci şi să le aplice în practică. Cunoaşterea teoretică a poruncilor, fără credinţa în Dumnezeu şi fără practicarea lor, nu îl mântuieşte pe om.

Împlinirea poruncilor aduce adevărata libertate
Este foarte bine să înţelegem că poruncile lui Dumnezeu sunt porunci ale libertăţii. Ţinerea lor nu e impusă cu forţa, ci rămâne la libera alegere a omului. Prin ţinerea lor omul este adus la libertate. Libertatea de care omul are nevoie pentru ţinerea poruncilor lui Dumnezeu nu este numai libertatea de alegere ci şi libertatea faţă de păcat. Realitatea acestui fapt este arătată de cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului” (In.8,34). Dacă păcătuim suntem robi ai păcatului, dacă împlinim poruncile suntem liberi pentru Dumnezeu. Împlinim poruncile pe măsură ce ne străduim să ne eliberăm din tirania păcatelor şi tocmai această împlinire a poruncilor aduce pentru noi o tot mai mare libertate. Omul este rob al păcatului şi nu are tăria de a ţine poruncile lui Dumnezeu. Numai cel credincios le poate ţine. Opinia conform căreia poruncile lui Dumnezeu nu pot fi ţinute este nefondată. Dumnezeu nu cere lucruri imposibile, dar nici omul nu poate ţine poruncile dumnezeieşti doar prin puterile sale. Însă prin credinţa în Hristos şi prin harul Sfântului Duh omul îşi biruieşte neputinţele, se depăşeşte pe sine însuşi.

Prin porunci suntem părtaşi la viaţa veşnică
Poruncile lui Dumnezeu nu sunt simple norme morale, ci lucrări dumnezeieşti. În fiecare poruncă este ascuns Dumnezeu însuşi. De aceea şi ţinerea poruncilor este întâlnire şi comuniune cu Dumnezeu. Cea mai mare dintre porunci este porunca iubirii, adică Dumnezeu ne cere să iubim aşa cum iubeşte El şi prin aceasta să devenim asemenea Lui. Credinciosul desăvârşit ţine poruncile spre slava lui Dumnezeu. În felul acesta îşi exprimă recunoştinţa faţă de El. Poruncile lui Dumnezeu cultivă virtuţile şi îl îndreaptă pe om spre sfinţenie. Sunt lucrări ale lui Dumnezeu care vin să se unească cu lucrările omului şi să îl sprijine în viaţa duhovnicească. Prin ţinerea poruncilor, creştinul biruieşte frica morţii.
Ţinerea poruncilor are un caracter pozitiv şi constructiv. Nu urmăreşte negarea sau desconsiderarea vieţii cotidiene ci, dimpotrivă, afirmarea şi valorificarea ei reală. Toate câte Dumnezeu le porunceşte omului sunt împlinire a vieţii autentice. Creştinul este chemat să trăiască în lume ca biruitor al păcatului, care îl limitează pe om şi îl ţine prizonier al lumii. Eliberarea de lume nu înseamnă părăsirea ei, ci regăsirea relaţiilor corecte cu ea. Prin ţinerea corectă a poruncilor lui Dumnezeu se soluţionează automat nenumărate probleme.

Creştin de toată vremea
Prin urmare, toţi suntem chemaţi să împlinim poruncile lui Dumnezeu. Adevăratul creştinism nu este o afacere de duminică, ci o strădanie de toată vremea. Nu putem fi credincioşi doar în biserică. Suntem chemaţi ca toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm şi pentru aceasta suntem chemaţi să cunoaştem şi să împlinim poruncile lui Dumnezeu, care s-au concretizat în Vechiul Testament în cele 10 porunci, iar în Noul Testament ne-au fost prezentate la un nivel superior de înţelegere: Fericirile.
Pr. Ovidiu Bostan

marți, 21 iunie 2011

Frica de a suferi e mai rea decat suferinta insasi.nici o inima n a suferit cand a plecat in cautarea visurilor sale ,fiindca orice clipa de cautare e o clipa de intalnire cu dumnezeu si cu vesinicia!