iubirea...

Iubirea este un cutremur cu epicentrul în inimă.

Iubirea este spovedania dintre două suflete.

Singura diferenţă între iubire şi dumnezeu este de diagnostic.

Ajunsesem să fiu gelos pe oglindă.Era atâta de frumoasă încât reflecţia luminii făcea dragoste cu zâmbetul ei.

Apropo de iubire, Romeo şi Julieta ar considera prezentul ca fiind o utopie.

Ar trebui sa fim conştienţi că atunci când vine vorba de iubire, nu putem să uităm decât eventual, sa arhivăm temporar.

Aşteptând după tine Dumnezeu s-a plictisit să mă aştepte la judecata de apoi.Atât de tare te-am iubit.

Căutăm iubirea în cimitire ale memoriei şi fericirea în amintiri pe care la momentul oportun, le-am renegat.

câte anotimpuri trebuie să îmbrace inima mea distanţa dintre noi să încapă într-o bătaie de clopot?

Ce alibi să am înaintea lui Dumnezeu pentru a îmi justifica depărtarea de el, atâta vreme cât iubindu-te, tu erai Dumnezeu?

Cuvintele sunt prea puţine. Dacă am comunica prin bătăile inimii ar fi mai multe de spus.

Dacă iubirea a devenit un emoticon pe messenger, o să îi dau lui Dumnezeu un buzz mâhnit că m-a uitat printre oameni.

Dacă nu te-aş fi iubit necondiţionat poate că inima mea ar fi dispusă să renunţe la tine, fără atât de multe condiţii.

Dacă viaţa este un tren şi moartea un terminal aşa cum spunea Paler, atunci cu siguranţă iubirea este biletul de călătorie.

Există o singură stare de geniu. Aceea în care doi oameni care se iubesc, exprimă prin fiecare gest, echilibrul perfect.

Iubirea este cea mai inaltă formă de artă.

Iubirea este de fapt ceea ce ne poate salva sufletele de neant într-o lume în care neantul este la el acasă.

Iubirea e Dumnezeu în stare amorfă.

Iubirea este imperativul sentimental care certifică faptul că existenţa umană nu este una total iluzorie.

Iubirea este rugăciunea la care Dumnezeu îşi apleacă întodeauna urechea.

Iubirea e senzaţia care dă iluzia că poate să existe o lume mai bună.

iubire: a te sinucide cu entuziasm.

.. în ceea ce mă priveste, să plouă tot anul. Te-am ascuns intre două bătăi de inimă.

Nici un chirurg nu poate explica de ce uneori, fractura creată între doi oameni care se iubesc, e iremediabilă.

Nu de singurătate mă tem.Mi-e frică de ce aş putea face singur în singurătate.Singurătatea în doi în schimb e remarcabilă, sublimă , genială.

O iubire pierdută echivalează cu o religie fără Dumnezeu.

Prin iubire Dumnezeu a încercat traducă pe limba oamenilor absolutul.